Construcții acoperișuri și șarpante

Acoperişul este realizat peste ultimul nivel construit, în scopul de a închide şi proteja clădirea la partea superioară împotriva acţiunilor agenţilor exteriori. Acoperişul determină prin aspectul său caracterul clădirii.

Acoperişul poate fi de două feluri: tip şarpantă cu o pantă mare a învelitorii şi tip terasă, plat cu o pantă redusă de scurgere a apelor meteorice. Scurgerea apelor la acoperişurile înclinate se face pe contur, iar la cele de tip terasă se poate face la interior prin conducte verticale.Construcții acoperișuri și șarpante în Bacău Cridor Construct

Şarpanta, predominant realizată din lemn, reprezintă partea de rezistenţă a acoperişului cu pod. Preia încărcările de la învelitoare şi le transmite la structura de rezistenţă verticală a clădirii, creând pantele şi forma acoperişului. Şarpanta poate fi clasificată în: şarpantă cu căpriori, şarpantă cu scaune, şarpantă cu macaz şi şarpantă mixtă. Alegerea tipului şarpantei depinde de forma şi dimensiunile clădirii, mărimea încărcărilor, panta şi tipul învelitorii, funcţiunile şi amenajările podului.

Cu rol de protecţie a acoperişului, învelitoarea asigură scurgerea apelor şi impermeabilitatea. Învelitoarea poate fi realizată din materiale precum: materiale organice (paie,trestie,lemn,bitum), plăci din piatră naturalăpietre artificiale (beton,ceramice,azbociment), materiale metalice (tablă de oţel,zinc,aluminiu), sticlă,materiale plastice.

Ca elemente accesorii, acoperişul are streaşiniburlane şi jgheaburi cu rol de colectare a apelor şi îndepărtare de la pereţii clădirii.

Acoperişul tip terasă are ca element  de rezistenţă planşeul brut,identic la alcătuire cu planşeele curente (şapa de egalizare,bariera contra vaporilor,izolaţia termică,strat din beton).

Comportarea higrotermică a acoperişurilor terasă este dezavantajoasă în comparaţie cu acoperişurile cu pod, care prezintă avantajul ventilării. Acoperişul tip terasă prezintă un ris crescut de condens. Terasa cu straturi de difuzie, canale de aerare şi straturi de aer ventilat îmbunătăţesc comportarea higrotermică, reduc riscul de condens şi elimină umiditatea iniţială de sub învelitoare.

Se recomandă ca acoperişul tip terasă să se prevadă cu straturi de protecţie din pietriş pentru a reduce influenţa radiaţiei solare sau să se vopsească cu pelicule de culoare deschisă pentru a reflecta razele solare.

Proiectarea, execuţia şi exploatarea acoperişului trebuie să se facă în conformitate cu normativele aplicabile din domeniu,respectând cerinţele de calitate exprimate prin condiţii tehnice şi criterii de performanţă. Se are în vedere:

  • durabilitatea structurală;
  • evitarea şi limitarea deformaţiilor/degradărilor sub acţiunea vântului, zăpezii sau sub efectul variaţiilor termice (rezistenţa la încovoiere, deplasare, alungire etc.);
  • siguranţa la încărcări concentrate (intervenţii de întreţinere), la şoc din grindinăla căderi masive de zăpadă, gheaţă şi şiroiri de apă;
  • siguranţa la acces şi circulaţie ocazională pe învelitoare;
  • rezistenţa la agenţii atmosferici şi chimici (temperaturi negative şi ridicate, absorbţie de apă, formare de condens, eroziune-abraziune etc.)
  • prevenirea iniţierii şi propagării unui incendiu;
  • protecţia termică şi izolarea hidrofugă (evacuarea apelor şi etanşeitate);
  • protecţia împotriva zgomotului.