„Într-o zi lupta contra zgomotului se va duce cu aceeaşi îndârjire ca în secolele trecute lupta contra ciumei sau holerei.”

Robert Koch

Trăim într-o lume a zgomotelor de cele mai variate intensităţi. Zgomotul, complex de sunete nearmonioase, produce o senzaţie auditivă dezagreabilă. Cea mai importantă caracteristică a zgomotului este dată de intensitatea sonoră, măsurata în decibeli (dB), urmată de durată şi frecvenţă. Ca factor perturbator şi ca agent de stres este perceput în mod diferit de indivizi, în funcţie de sensibilitatea acestora la frecvenţa sunetului.

Sursele de zgomot sunt în creştere odată cu progresul tehnic, dezvoltarea economică, explozia demografică şi duc la un dezechilibru între om şi natură, poluarea fonică fiind una dintre consecinţele negative. Poluarea fonică este multiplă şi diferită, atâtzgomotul din interiorul clădirilor numit şi zgomot de fond provocat de : conversaţii cu voce ridicată şi/sau ţipete, folosirea aparatelor electronice, folosirea aparatelor de uz casnic etc., cât şi zgomotul din exteriorul clădirilor cauzat de : mijloacele de transport, activităţi industriale, activităţi comerciale, construcţii, activităţi recreative, animale etc. creează disconfort. Principală sursă de poluare sonoră este reprezentată de traficul rutier.

Cunoaşterea efectelor negative ale poluării fonice asupra sănătăţii reprezintă o necesitate de prim ordin. Starea psihologică şi biologică a oamenilor este afectată de zgomot. U.E. obligă statele membre să identifice şi să cuantifice zgomotul la nivel urban prin întocmirea de hărţi de zgomot pentru oraşele mari, să-şi informeze şi să-şi consulte cetăţenii cu privire la impactul poluării fonice şi să propună măsuri de control al zgomotului, ca parte integrantă a programului de protecţie a mediului.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii expunerea organismului uman la zgomot poate provoca dureri de cap, insomnii, oboseală precoce, tinitus, surzenie, modificări de comportament,irascibilitate, scăderea performanţei la locul de muncă. De asemenea, expunerea pe termen lung la un nivel de zgomot ce depăşeşte 55 dB poate duce la creşterea tensiunii arteriale sau la apariţia infarctului miocardic favorizând nevrozele, gastrita, ulcerul, diabetul şi alte afecţiuni.

În scopul respectării cerinţelor de protecţie împotriva zgomotului, asigurarea unui confort acustic în interiorul clădirilor se impune, pentru  a influenţa în mod pozitiv calitatea vieţii locuitorilor. Limita admisibilă pentru nivelul de zgomot în interiorul locuinţelor este de 35 dB iar în exteriorul clădirilor (la 2,oo m distanţă de faţadă) este de 60 dB, potrivit legislaţiei în vigoare.

Măsurile de protecţie împotriva zgomotului trebuie abordate încă din faza de proiectare pentru a obţine o eficienţă corespunzătoare. De altfel, o Directivă a Consiliului Europei stipulează ca cerinţă esenţială, de calitate, proiectarea şi execuţia construcţiilor cu protecţie la zgomot, in vederea obţinerii unui climat acustic corespunzător pentru a proteja funcţionalitatea spaţiilor şi sănătatea oamenilor. Se poate limita poluarea sonoră prin amplasarea construcţiei  în sensul opus propagării zgomotului şi la o distanţă corespunzătoare faţă de sursele producătoare, prin folosirea de materiale de construcţii cu caracteristici fonoabsorbante etc.. De asemenea, perdelele de arbori şi fântânile arteziene sau bazinele de apă (prin prezenţa apei în atmosferă) micşorează distanţa de propagare şi atenuează zgomotul.

La clădirile deja construite este necesar să se măsoare nivelul zgomotului, pentru a se stabile mai întâi care sunt limitele rezonabile la care trebuie redus, să se identifice sursele producătoare şi căile de transmitere şi să se propună măsurile necesare de protecţie.

Izolarea fonică presupune creearea unei bariere între sursa sonoră şi locul de recepţie cu scopul de a bloca sau limita transmiterea zgomotului. Materialele fonoabsorbante au capacitatea de a absorbi, în structura lor, vibraţiile sonore. În general, izolaţia  acustică nu are alcătuiri  specifice fonoabsorbaţiei, insă pot exista.

Pentru o izolare fonică eficientă se cere o abordare unitară care să trateze toate căile de transmitere a sunetului. Planşeul, pardoseala, geamurile, uşile, golurile, sistemele de încălzire şi ventilaţie izolate fonic corespunzător cresc nivelul de confort acustic din încăpere.

Propagarea sunetului în interiorul clădirilor se face în principal prin pereţii construiţi din materiale pe bază de piatră (beton, ciment, cărămidă sau BCA), care sunt bune conductoare fonice. Izolarea unui singur perete este o soluţie ineficientă, sunetul se va propaga prin pereţii alăturaţi care nu au fost izolaţi.

Izolarea fonică a zidurilor poate fi relativ uşor sau dificil de realizat, în funcţie de faza de construcţie în care se află clădirea.

Tehnica izolării fonice a pereţilor din cărămidă sau BCA cu plăci de gips-carton este cea mai cunoscută tehnică. Montarea pe structură pe structură independentă a două straturi de placă din gips-carton de 12,5 mm şi un strat median din vată minerală de 50 mm protejează eficient împotriva zgomotului. Se etanşează profilele de racord cu benzi din polietilenă expandată. Această soluţie asigură un indice de reducţie acustică de 41 de dB.

O soluţie mai puţin cunoscută de izolare fonică este lipirea cu adeziv mineral a plăcilor de plută expandată sau granulată direct pe pereţi, se pot folosi şi role de plută aglomerată. Acest sistem este extrem de eficient, reuşind să asigure o atenuare a zgomotului de până la 70 dB. Pluta este naturală, poate fi refolosită, nu emană substanţe toxice şi este folosită ca izolator acustic şi pentru pardoseală, faţade, şarpante şi pentru amortizarea vibraţiilor în industrie. Fibrele de cânepă fac parte din aceeaşi categorie a materialelor naturale, ecologice şi cu proprietăţi antifonice. Se montează uşor şi se foloseşte atât la izolarea pereţilor, cât şi a podelelor. De asemenea, fibrele de lână de oaie, recunoscute in U.E. ca materiale de construcţii, în anul 2003, constituie un excelent suport fonoizolant.

O alegere inspirată poate fi reprezentată de utilizarea panourilor acustice care asigură o izolaţie fonică net superioară. Structura acestora este formată din carton ondulat cu inserţii de nisip special.

Cele mai bune rezultate de protecţie acustică se obţin prin construirea de pereţi dubli cu un strat intermediar de aer. Această soluţie este destul de costisitoare.

Interpunerea de spaţii tampon între spaţiile zgomotoase şi cele protejate menţine zgomotul perturbator la un nivel scăzut.

Reducerea semnificativă a transmisiei zgomotului prin structură este posibilă prin inserarea unui strat elastic între  planşeu şi şapă, această soluţie trebuie luată în considerare din faza de proiectare a construcţiei. Acest strat elastic poate fi din polistiren sau vată minerală şi trebuie să aibă o grosimeconsiderabilă şi o stratificaţie complexă. Zgomotul de impact poate fi controlat şi prin izolarea plafonului cu materiale fonoizolante.

Şi la nivelul pardoselii există posibilitatea de izolarea fonică. Se recomandă utilizarea de materiale de calitate, cu proprietăţi antifonice. Plăcile acustice, vata minerală, polistirenul extrudat, pluta, folia de polietilenă expandată etc. pot reprezenta fiecare o soluţie optimă de protecţie.

Obţinerea indicilor necesari de izolare fonică este susţinută şi de montarea unor ferestre cu geamuri duble sau triple sau cu sticlă cu grosime considerabilă cu un nivel redus de emisivitate.Sticla stratificată acustică asigură o omogenitate a performanţelor pentru toate frecvenţele. Armonizarea sticlei cu rama şi cu feroneria este obligatorie. De asemenea, montarea unor uşi antifonice diminuează performanţa acustică. Etanşarea în mod corespunzător cu garnituri pe contur a uşilor şi ferestrelor determină o izolaţie de calitate, aducând un aport la izolarea acustică de ansamblu.

Un material viscoelastic folosit pentru etanşarea golurilor şi a rosturilor va închide complet căile de propagare a sunetului.

Echipamentele şi instalaţiile tehnice ale clădiri sunt surse producătoare de zgomot. În acest caz, esenţială este montarea echipamentelor, conductelor şi tubulaturii în mod corespunzător, astfel încât zgomotul să nu fie transmis părţilor materiale ale clădirii. Izolarea cu vinil a ţevilor, prevederea unor armături, montarea unor ecrane acustice cu dublu rol : fonoizolator şi fonoabsorbant pot reprezenta soluţii viabile pentru limitarea zgomotului produs de instalaţii.

Tot acest set de măsuri asigură obţinerea izolaţiei acustice dorite.

Ești în căutare de profesioniști în construcții, amenajări interioare și exterioare? Contactează-ne!